Volumul de fata este rodul edificator al unor indelungate investigatii intreprinse de catre autor, eminentul muzicolog si organist Marcel Costea, specialist in domeniul muzicii sacre, reprezentand zonele interferente ale muzicii dintre valorile estetice si transcendental-sacre, insistand istoric si structural asupra aparitiei si dezvoltarii muzicii religioase in cadrul bisericilor romane si bizantine. Prin alegerea adecvata a temei - o relatare despre intruchiparea dialogului in cantul gregorian - autorul a reusit sa surprinda pentru cercetare un obiect dinamic menit sa infatiseze plenar relatia evlavioasa-muzicala dintre diacon sau cantus magister pe de o parte si comuniunea enoriasilor, pe de alta parte. Bunaoara, muzica liturgica are menirea de a atotcuprinde pe traiectoria de la crez la certitudine inimile credinciosilor intru Dumnezeu.Marcand importanta deopotriva religioasa si artistica a muzicii in biserica, se analizeaza in mod paralel aparitia si dezvoltarea cantului bisericesc cu nasterea bisericii, cea din urma fiind, precum arata insusi autorul, "vointa clar exprimata a Mantuitorului si efect al activitatii lui Hristos implementata in desfasurarea socio-politica umana". Examinand izvoarele cantului bisericesc, maestrul Costea se refera la trei surse importante. Prima este gesta-cuvantul, "adica o actiune insotita de cuvinte pe care profetul o savarseste ca expresie a Cuvantului lui Dumnezeu". A doua sursa la care se refera o reprezinta simbolismul euharistie concretizat in memorialul obiectiv zikkaronul "care reprezinta in esenta o celebrare completa intreaga, care obiectiveaza amintirea." In sfarsit, un al treilea element se refera la banchetul sacrifical.