Logica lui Sf. Ioan Damaschin este primul tratat de logica in limba romana, tradus in 1826 de Episcopul Argesului Kir Grigorie Ramniceanul (1763-1828).

Volumul reproduce integral lucrarea Sf. Ioan Damaschin (cca. 675-749), teolog, filosof si logician grec. Este o lucrare de patrimoniu si in acelasi timp o raritate bibliofila, cuprinzand primul "Lexiconas al zicerilor si numirilor celor noaa, care acum de nevoie, pentru intelegera a acestii logici s-au gasit din insasi limba noastra rumaneasca".

Loghica/ carea/ acum întâiu s-au tălmăcit în limba patriei, cu îndemnarea Prea(o)sfinţitului mitropolit al Ungrovlahiei, Kyr Grigorie/ în zilele bine credinciosului şi luminatului nostru domn Grigorie Dimitrie Ghika Vo(i)evod/ într-al cincilea an al domniei Mării Sale/ şi s-au tipărit cu cheltuiala iubitoriului de D(u)mnezeu Episcop al Argeşului/ Kyr Grigorie/ de carele iaste tălmăcită/ în Bucureşti/ în Tipografia Sfintei Mitropolii/ în anul mântuirii 1826/ de ieromonahul Stratonic tipograful.

Corpul propriu-zis al lucrării tipărită cu litere chirilice conţine 304 p.; fila de titlu, dar şi celelalte pagini, sunt încadrate într-un chenar tipografic negru; cerneala este de culoare neagră, excepţie făcând titlurile capitolelor, iniţialele începuturilor de capitole şi o parte din cuvintele din titlu (substantivele proprii), care sunt tipărite cu roşu; Exemplarul este bine păstrat, în mare parte netăiat, pe versoul paginii de titlu se regăseşte stema Munteniei, iar sub ea, câteva versuri:Crucea care aicea de corb iaste arătată/ luminatului nostru domn iaste încredinţată/ A putea oblădui cu bună norocire/ după a lui D(u)mnezeu plăcută voire/ înmulţească-să dar anii cu fericire/ cum a tuturor cearere iaste cu o glăsuire.Precuvântarea Loghicii (17 p.) este semnată de traducătorul lucrării, episcopul Grigorie Râmniceanu. Din predoslovie aflăm că episcopul Argeşului a tradus din greacă, pentru întâia oară, una dintre cărţile importante ale Sf. Ioan Damaschin, erudit teolog şi gânditor important al Bizanţului, care a trăit la cumpăna veacurilor VII-VIII.Transpunerea în limba română a presupus anumite dificultăţi, căci limbajul filosofic era la 1826 abia la începuturile constituirii sale. Aportul tălmăcitorului a fost deosebit, motiv pentru care numele autorului (Sf. Ioan Damaschin) nu este menţionat pe pagina de titlu, iar în Bibliografia românească veche, înaintea titlului, figurează numele episcopului de Argeş, Prea Sfinţitul Grigorie. Iată ce afirmă acesta în prefaţă: Deci încă mai denainte ştiind eu că unii din dascălii altor limbi, poatede vreo patimă răpindu-se, nu lipsesc a zice, că cu neputinţă iaste a să muta filosofia şi în limba rumânească, pentru sărăcia zicerilor şi a numirilor, am pus toată osârdia de am tălmăcit şi pre cele mai nelesnicoase graiuri şi nume, păzind de aproape pre înţelegerea tălmăcirii, pentru ca să rămâie greşită şi deşartă părerea acelora şi să se arate prin lucru dovedit, cum că toate limbile, fără osebire, sunt îndemânatece la toate ştiinţele.După partea introductivă, urmează un cuvânt dedicat Prea cuviosului şi de Dumnezeu cinstitului părinte Kosma, Preasfinţitului Episcop al Maiuma (p. 18-24) şi Cuprinsul (p. 25-32), însemnat pentru terminologia filosofică a vremii; la sfârşit, se găseşte o Scară (a) celor ce să cuprind într-această Loghică (p. 293-298) şi un Lexiconaş al zicerilor şi numirilor celor nouă, care acum de nevoe pentru înţelegerea aceştii Loghici s-au găsit din însăş limba noastră rumânească (p. 299-304). 

Episcopul Grigorie Râmniceanu (cca. 1763-20.07.1828) a fost unul dintre ierarhii imporanţi din veacul al XIX-lea. Pe când era ieromonah, la Episcopia Râmnicului, a copiat aproximativ 15 manuscrise; mai apoi, a diortosit mai multe cărţi, pe care le-a prefaţat şi în care şi-a expus ideile istorice şi filosofice, de factură iluministă. A fost profesor la Şcoala de la „Sf. Sava” (Bucureşti), iar la 13 februarie 1823, a fost ales episcop al Argeşului, păstorind până la moarte. Prefaţa la Loghica din 1826 e considerată una din cele mai interesante scrieri ale sale,în cuprinsul căreia alcătuiește un profil moral poporului român, pe care-l consideră înţelept „nu atât prin studiul cărţilor, cât prin înţelegerea dobândită în timp, din experienţa vieţii”.

Ediţia din 1826 a Loghicii a fost transliterată şi publicată la 181 ani de la apariţia ei.