"...Deleuze se angajează la trei lucruri majore în Cinema I. Prin comentariile la Bergson (centrate pe Materie și memorie) și referințele repetate la Peirce, el revendică o epistemologie, denunțînd totodată, opacitatea fenomenologiei în raport cu cinematograful; prin considerațiile despre cadru, plan sau montaj, filozoful francez descrie natura mijloacelor de gestionare tehnică a imaginii; în fine, izolînd avatarurile imaginii-mișcare – percepție, afecțiune, pulsiune, acțiune – autorul Tratativelor elaborează o amplă taxonomie semiotică." ( Claudiu TURCUȘ)