„Relatia dintre constiinta si realitate ocupa un loc central in creatia lui Nabokov. Constiinta este ceea ce asigura unicitatea individului si conexiunea lui cu realitatea, dar ea este limitata de moarte sau pierderea memoriei, iar Ochiul exploreaza in profunzime aceste limite, intrucat Smurov, naratorul, cauta cu disperare o solutie de evadare dintr-o realitate in care se simte claustrat. Insa, in loc sa-si foloseasca puterea imaginatiei pentru a conferi propriei existente culoare si viata, Smurov creeaza un univers alternativ, uitand ca nu putem pacali moartea, iar aceasta izolare autoimpusa va face ca realitatea sa-i para cu neputinta de indurat.“ - The International Fiction Review