Cum se poate comite un act de terorism literar? Se ia un profesor universitar (ajuns un scriitor ignorat de marii editori) care se declara nemultumit de finalul rezervat personajelor favorite, se trimite in librarii pentru a rupe ultimele pagini ale capodoperelor literare, apoi se va trimite in preajma altor trei artisti, la randul lor nepublicati, alaturi de care va retipari marile romane, oferindu-le un alt final, inventat. Noile romane avand un deznodamant falsificat vor ajunge in librarii si le vor inlocui pe cele autentice, astfel incat noua varianta sa domine, iar vechile finaluri sa cada-n uitare, schimbandu-se, de pe-o zi pe alta, istoria literaturii universale. Se mai adauga o studenta cu aspiratii de romanciera si una dintre slabiciunile teroristului literar, un poet care si-a luat o slujba part-time de asasin platit si o japoneza purtand cu ea o biografie tulburatoare si misterul gasit in romanele scrise de Haruki Murakami. Toti patru sunt adusi laolalta in Barcelona, orasul artistilor originali si artizani ai unei atmosfere stranii si captivante, daca ne amintim de Marina lui Zafon sau de lumea din tablourile suprarealistilor. Cireasa de pe tort? Pe coperta romanului Enigma, de unde vin toate aceste personaje, este scris numele unui autor la fel de misterios precum bizarii sai protagonisti-Antoni Casas Ros. Acesta este unul dintre cei mai buni scriitori ai noului val, contestat din cauza refuzului de-a iesi (fizic) din anonimat. O fi de vina un accident din adolescenta sau in spatele unei discretii absolute se ascunde o “facatura” de marketing, el fiind o inventie, precum fascinantele si ciudatele sale personaje? Indiferent de raspuns, Enigma fie iti place si iti acapareaza timpul, pana o termini, fie iti provoaca repulsie. In timp ce Joaquim, un profesor nefericit si complexat, se aventureaza in librariile Barcelonei pentru a mutila volumele clasicilor si ai contemporanilor avand succesul ravnit de acesta, un poet le recita versuri celor pe care trebuie sa-i omoare. N-o face din placere, ci pentru a putea aduna in cateva zile suma necesara unui trai boem, in care programul unei slujbe decente va fi inlocuit de orele alocate scrisului. Asasinul platit este, de fapt, poet care-si ineaca remuscarile in poeziile recitate victimelor inainte sa le omoare. Cand una dintre femeile ce urmau sa fie ucise la ordinul unui amant bogat si gelos isi pastreaza sangele rece si ii recita, la randul ei, o poezie, Ricardo, poetul-asasin se lasa de ilegalitati si accepta o slujba mai putin banoasa, dar potrivita aspiratiilor sale. Va fi numit secretarul de redactie al uneia dintre cele mai bune reviste literare catalane. Asa o va putea intalni pe Naoki, studenta japoneza care vrea sa-si puna averea la bataie pentru a deschide o editura specializata in publicarea volumelor de poezie, si pe Zoe, iubita acesteia si studenta preferata a lui Joaquim, profesorul-terorist, care mutileaza operele devenite faimoase. Cand i se va propune sa intre in banda falsificatorilor de finaluri literare, Ricardo nu va ezita sa accepte, lasant in urma asasinatele. O fi de vina numai obsesia pentru exotica Naoki, atractia fata de senzualitatea si mintea sclipitoare a lui Zoe, sau oglindirea propriilor tendinte distructive in faptele profesorului revoltat. Ce anume ii va lega pe acesti protagonisti? Enigma, un cuvant utilizat compulsiv pentru a le defini traumele, ispasirile pentru vinovatiile devenite umbra lor si o mare singuratate. Antoni Casas Ros controleaza itele invizibile prin care ii leaga unii de ceilalti. Numai impreuna isi vor adanci sau, dimpotriva, isi vor putea vindeca ranile. Pana sa ajunga fata-n fata, viata fiecaruia dintre acestia se oprise intr-o scena din trecut, ce s-a prelungit artificial si patologic in prezent. De remarcat este schimbul de umbre si obsesii. Personajele mai luminoase vor gusta din viciile afective ale celor ce-au experimentat faptele sumbre, iar cele nihiliste se vor intalni, pentru intaia oara, cu vitalitatea, cu energia revenirii in prezent si departarii de un trecut imbacsit. Din romanul scris de Antoni Casas Ros nu puteau lipsi omagiile aduse unor autori precum Roberto Bolano, din repertoriul caruia va fi ales primul roman ce trebuie “falsificat” de gasca teroristilor cultivati, sau Enrique Vila-Matas (profesorul de literatura isi va boteza libraria inspirat fiind chiar de numele unei carti scrise de acesta). De remarcat este abila si autoironica inserare a lui Casas Ros in propriul roman. Unul dintre personajele sale il detesta (cea mai mare libertate acordata de autor protagonistului, aceea de-a-si contesta pana si creatorul), iar, in roman, Enrique Vila-Matas va sustine hotararea lui Casas Ros de-a ramane discret in fata cititorilor, desi nu va refuza o intrevedere cu autorul care fuge de intalnirea cu admiratorii sai. Enigma este un roman in care personajele se afunda intr-un acvariu in care oxigenul este inlocuit de trairi electrizante si de imagini demne de o pelicula psihologica, in care, in loc de actiune, spectatorul are parte de un lirism decadent si trepidant. Personajele din roman isi reduc viata la emotiile tipatoare, isi domina obiectul fixatiei afective, iar literatura le scoate la suprafata neputintele. De fapt, relatia lor cu actul creatiei devine masochista. Cu cat vei inainte spre finalul romanului, te vei intreba daca vor stapani propriile manuscrise nepublicate sau vor alege voluptatea de-a fi devorati, in final, de propriul vis literar, daca nu o vor face chiar gelozia si teama de abandon ce-i asmute impotriva fiintelor apropiate. Personajele create de Antoni Casas Ros ar fi ramas in lumea unui manual de patologii daca metafora unei patimi literare bine regizate de autor nu le-ar fi adaugat o dimensiune aproape mitica, atemporala, prin care devin simboluri pentru a scapa de judecata rezervata pamantenilor normali. (Adriana Gionea)
