„Bălăiţă se află în largul său când aruncă o privire radiografică asupra fiinţelor şi lucrurilor din realitatea zilnică înconjurătoare, surprinzându-le umbrele interioare, invizibile cu ochiul liber. Un fantastic de tip foarte aparte, insolit, natural, s-ar putea spune în mod paradoxal, ţâşneşte din acuitatea observaţiei fixe, stăruitoare, perforante asupra banalului, ca la Kafka.” (Ov.S. Crohmălniceanu)

„Adevăratul mesaj al lui George Bălăiţă se află nu în ce spune, ci în cum spune şi constă poate într-o nesfârşită bucurie că lumea există.” (Alex. Ştefănescu)

„Nu s-ar zice, citindu-i frazele sprintene, pline de vervă şi de umor (cu destulă autoironie), debitate cu un fel de spontaneitate a scepticismului de sine, că George Bălăiţă e de fapt un maximalist, de nu chiar un fundamentalist al literaturii. Dar un fundamentalist cu religia mai degrabă ascunsă sub nonşalanţă decât exhibată.” (Al. Cistelecan)