Juan Tigrul si Felcerul onoarei sale este un roman al opozitiilor, atat in forma cat si in fond.   In primul rand, structura romanului face trecerea de la un clasicism descriptiv (cateva descrieri comparative care mi-au placut, inca din primele pagini) spre o dispunere experimentala in partea a doua – pe doua coloane a fluxului narativ.   Personajele sunt extrem de interesante, fiind dispuse in opozitie unul fata de altul (Juan Tigrul si Colas sau dona Iluminada si Herminia) sau in opozitie cu sinele – Juan Tigul, care pe de o parte sufera de un complex antifeminin, dar in acelasi timp admira stilul de viata de Donjuan pe care il au altii. De fapt structura opozitiilor se invarte in jurul temei valorilor onoarei familiale, pe care o au cu precadere spaniolii, in raport cu donjuanismul si cum se lasa femeile seduse de unii barbati.