„Finala Wimbledon din 2008 dintre Rafa Nadal şi Roger Federer a fost partida cea mai lungă din istoria de 131 de ani a acestei competiţii şi, pentru mulţi, cea mai frumoasă partidă de tenis jucată vreodată. John McEnroe, care se afla pe Terenul Central în calitate de comentator pentru televiziunea americană, a declarat că este cel mai bun joc pe care l-a văzut vreodată. Bjorn Borg, aflat şi el în arenă ca spectator, omul care l-a învins pe McEnroe în cel mai aprig duel de până la Nadal şi Federer pe care şi-l putea aminti cineva la Wimbledon, a declarat şi el că fusese martorul celei mai măreţe partide din istorie. Unii ziarişti sportivi au spus că a fost pur şi simplu cea mai frumoasă încleştare din întreaga lume a sportului.” John Carlin „Mintea mi s-a oprit, emoțiile au dat năvală și odată tensiunea eliberată, corpul meu nu a mai putut să-și susțină greutatea. Brusc mi-am revenit și, în nebunia declanșată în arenă, am realizat ce s-a întâmplat. La vârsta de douăzeci și patru de ani am câștigat toate cele patru turnee de Grand Slam; am scris istorie; am realizat ceva ce nici nu îndrăznisem să visez vreodată, ceva ce avea să rămână cu mine toată viața, ceva ce nimeni nu-mi va putea lua niciodată. Orice urma să se întâmple, de-acum știam că într-o zi voi părăsi acest sport ca o figură importantă, ca unul dintre cei mai mari campioni și speram - mi-a trecut și asta prin cap atunci - ca unul despre care toți ceilalți vor spune că a fost un om bun.” Rafael Nadal