"Inspirația mea e femeia. O devorez ca pe ceva intim. Femeia e o sinergie întreagă, care sfârșește cu entuziasmul creator. /Hymen/ e atât feciorelnicia la figurat, cât și membrana care acoperă vaginul la virgine, anatomic vorbind.
/Hymen/ culminează cu femeia, care, pe toată durata romanului e într-o metamorfoză continuă. Păcat, niciodată nu ajunge la o metamorfoză completă.
Această carte țintește cel mai probabil mai jos de brâu. Toți iubitorii de erotism, mai exact toți cei care nu cenzurează erotismul și care-l devoalează în sine ca pe ceva înfrățit cu intimitatea sunt bineveniți în calitate de cititori responsabili" (Radu Poclitari)
"Afinitatea mea scriitoricească poate fi trimisă la școală deja. Fac șapte ani de când obișnuiesc să scriu. Toți acești șapte ani am educat scrisul, l-am conformat unui anumit stil post-modernist și l-am injectat cu eterogen, adică scrisul meu într-o oarecare măsură e divergent.
Când m-am simțit cel mai pregătit, am ieșit la rampă cu /Hymen/, chiar dacă romanul e o pubertate de-a mea în ale scrisului. Asta a fost și motivația, să depășesc afinitatea scriitoricească și să o transform într-un debut livresc, în ceva material, palpabil și cu miros de ziar, cartea pubertății mele" (Radu Poclitari).
Într-o iubire e imposibil să cunoști cu ce număr de ordine intră fiecare.
16+
.s.
