Conceptul de politică socială este unul foarte larg, iar experienţa mea de cercetător în domeniul politicilor sociale m-a făcut să mă întreb adesea dacă nu există posibilitatea includerii într-un cadru sistematizat a principalelor abordări ştiinţifice ale domeniului. În studiul politicilor sociale s-a preferat o atitudine activă, de abordare a politicilor concrete, fie evaluându-le, comparându-le sau analizând problemele care le-au generat. Lucrările de metodologie a politicilor sociale sunt mai puţin numeroase. Explicaţia poate fi legată de interesul crescut spre cercetările concrete (aplicative) dar şi de presupunerea că metodologia este aceeaşi cu cea a cercetării din ştiinţele sociale. O revigorare a interesului pentru metodologia cercetării din politicile sociale am constatat, în ultimii ani, în special prin apariţia unei dileme metodologice determinate de numeroasele studii comparative de tipologizare a regimurilor de bunăstare (cum se operaţionalizează conceptul de politică socială sau stat al bunăstării şi care sunt variabilele dependente care explică evoluţia sa?). Lucrarea de faţă îşi propune să arate cum cercetarea socială influenţează deciziile de politici sociale, în diferite etape ale procesului de formulare a politicilor.