Descriere
După 1991 s-au schimbat la noi unele lucruri,dar cei săraci nu mai ajung la dreptate,că n-au bani,nici sănătate,iar corupția generalizată este o tumoare ce afectează întregul organism al unui stat tânăr precum Republica Moldova. Șirul constatărilor dureroase care formează,până la urmă,esența publicisticii lui Valentin Erhan este lung și demn de toată de toată atenția.
Cu regretul de a nu fi reușit să dezvăluim întreaga bogăție de conținut a cărții Rătăciți în plină zi,totodată cu recomandarea sinceră,adresată cititorilor,de a o căuta și a-i conștientiza esența,încheiem cronica de față salutând afirmarea sigură a unui publicist despre care se va mai vorbi de bine:Valentin Erhan. -- Ion Ciocanu
Fragment:
Cine a avut fericirea să se afle prin Hâncești pe atunci,își aduce ușor aminte că sub colină se întindea așa-zisă rohatcă,unde își duceau veacul pirande și paradei,care,cum sosea un autobuz,de regulă din România sau Bulgaria,se năpusteau ca un stol de ciori cu aceeași rugăminte,care,la drept vorbind,nici nu mirosea a rugăminte,aducea mai degrabă a imperativ: ,,Dă capica!” Până la urmă,autoritățile locale,văzând că în plină ascensiune spre comunism nici miliția,cu atât ma puțin călătorii,nu le vin de hac și se compromite o țară ca Uniunea Sovietică,au mutat cumpărarea biletelor la vreo 500 de metri pe șes,la un loc ferit...
La un moment dat lăieșul vine spre mine și se uită atent la istoria PCUS,pe care-o aveam în mâini (o mai răsfoiam din când în când,că la ora 16 aveam seminar).Se apropie și zice cu voce aproape stinsă: ,,Dragul meu,ce carte este aceasta?” I-o dau spunându-i că-i istoria PCUS.A luat-o cu niște degete uscățive de se vedeau oasele prin piele,a sucit-o ,a răsfoit-o,că,slava Domnului,era cea mai voluminoasă carte din câte văzusem până atunci,și zice:,,Îl cuprinde și pe Nicolae Iorga?”
Eu,care nici nu auzisem despre marele cărturar și patriot Nicolae Iorga,îi răspund: ,,Nu. Asta-i istoria PCUS și spune cum a luptat Lenin pentru viața noastră,împreună cu partidul.” Atunci lăieșul s-a întunecar de tot la față,lăsând privirea în pământ.Mi-a întors cartea și și-a șters mâna de haină de parcă se spurcase.Zice: ,,Spune-le,dragă, celor care au făcut-o,că decât cheltuiau atâta bănet cu dânsa,mai bine făceau o mașină de scărpinat în cur,că mai mult folos era.”...
.s.
