Studiul de faţă consacrat conflictului din Orientul Apropiat în perioada 1948-2000, reprezintă o panoramă a acestor cincizeci şi doi de ani caracterizaţi prin multiple conflicte şi tentative de instaurare a păcii. Dacă evoluţia evenimentelor din Orientul Apropiat a cunoscut, în special în ultimii ani, o hipermediatizare în România, numărul publicaţiilor care acoperă acest subiect rămâne extrem de redus. Lucrarea de faţă se justifică prin creşterea interesului pentru istoria statului Israel şi pentru evrei, popor fascinant, plasat de mentalul colectiv mit şi realitate. Ţara Sfântă, cum e numit Israelul, situată la întretăierea a două lumi, cea orientală cu cea europeană, reprezintă o punte de legătură între cele două civilizaţii care cunosc o îmbinare armonioasă pe pământul făgăduit lui Moise.