Anexarea Basarabiei la Rusia a fost un rezultat al imperialismului rusesc. În dezvoltarea teritorială a statului rusesc găsim o trăsătură, foarte importantă, care o deosebește în mod fundamental de dezvoltarea teritorială a statului român. La Români expansiunea etnică preceda trasarea hotarelor politice, ceea ce înseamnă că am avut o dezvoltare teritorială naturală, reținută în limita modestă a nevoilor crescânde ale populației. Nu aşa a fost la Ruşi, care au atins țărmul Mării Negre la sfârşitul secolului al XVIII-lea, atunci când nu aveau încă un surplus de populație, gata de plasare în noile locuri. A trebuit să recurgă la împrumut, la elemente alogene, la colonizare cu Greci, Armeni, Sârbi, Bulgari, Polonezi etc. Deci dezvoltarea teritorială rusească trădează caracterul ei artificial imperialist, dictat de unele idei preconcepute de dominație slavă şi rusească peste tot. Tocmai acest sistem de colonizare, pe care Ruşii l-au practicat în Sudul Rusiei, în stepa de pe malul nordic al Mării Negre, ei l-au extins şi asupra Basarabiei. Ruşii şi-au propus să realizeze în această provincie două scopuri bine definite: 1) Să facă din majoritatea covârşitoare a populației moldoveneşti a provinciei, în urma unei colonizări continue şi sistematice, o minoritate şi 2) să deznaționalizeze aceasta populație. Dar această politică regională, a dat greş. Guvernele ruseşti nu au reuşit să atingă în Basarabia scopurile dorite. În tot cursul dominației ruseşti în Basarabia s-a păstrat cultura moldovenească, străină Ruşilor. Basarabia a rămas o puternică fortăreață spirituală a românismului, o provincie cu caracter românesc, ca şi înainte de anexare. Fără păstrarea culturii româneşti, acestei permanențe reale etno–psihologice româneşti în Basarabia sub dominația rusească, nu ar fi fost posibilă Unirea Basarabiei cu Regatul României cu toate împrejurările favorabile ale conjuncturii interne ruseşti sau de ordin politic extern. Această teză merită să fie luată în seamă şi ne-am propus să o demonstrăm.
