Tipatul lenesului este al doilea roman al lui Sam Savage, aparut in 2009, cu un protagonist al erei lui Nixon, a carui existenta avanseaza incet, dar sigur spre limita disperarii si a nebuniei. Andy Whittaker planuieste un festival literar de proportii monumentale in micul sau orasel; el este si unic editor al gazetei Soap, o revista literara ridiculizata de rivalii sai de la The Art News, infierati de Andy, care-i considera o clica de scriitori si pictori ultraconventionali. Sotia sa, Jolie, l-a parasit, mama sa isi da duhul intr-un azil, iar cladirile cu apartamente de inchiriat pe care le-a mostenit de la tatal sau au ajuns in paragina prin eforturile unor chiriasi de cosmar. Principala activitate a lui Andy pare sa fie scrisul: pune pe hirtie plingeri catre nevasta care l-a parasit, pretexte pentru a nu-si vizita mama, respingeri usturatoare ale unor texte literare ridicole primite in vederea publicarii, instiintari sarcastice in atentia chiriasilor sai, misive jalnice catre o femeie cu care a avut o relatie pasagera cu mult timp in urma si multe altele. Romanul la care lucreaza se transforma tot mai mult dintr-o parodie intentionata, intr-o insiruire de fantasme jalnice si dezlinate. Sentimentul propriei grandori, dar si autocompatimirea devin din ce in ce mai disperate, iar dincolo de efectele de suprafata de un comic si absurd dezlantuit, se intrevad toate frustrarile unui scriitor blazat si insingurat.