Mii de platouri este o carte-epocă, adică o carte în curs, în desfăşurare, în devenire, o carte care nu încetează să devină realitate mondială, principala carte cultă, icon şi chiar fetiş a epocii actuale.
După faza polemică reprezentată de Anti-Oedip, Deleuze şi Guattari publică în 1980 o carte de o bogăţie şi de o originalitate a căror explorare este departe de a se fi încheiat: Mii de platouri. Această a doua parte a proiectului Capitalism şi schizofrenie constituie, după faza critică reprezentată de Anti-Oedip, partea lui constructivă, pozitivă.”
François Dosse
„Cartea pe care aş lua-o pe o insulă pustie pentru că este o carte nu inumană sau supraumană, ci aproape anumană. O maşină multiplă cu multiple deveniri.”
Isabelle Stengers
Mii de platouri este o carte-epocă, adică o carte în curs, în desfăşurare, în devenire, o carte care nu încetează să devină realitate mondială, principala carte cultă, icon şi chiar fetiş a epocii actuale. Mii de platouri este o carte derutantă, cu concepte cu atât mai înşelătoare şi mai expuse contrasensurilor din toate direcţiile cu cât realizează o intolerabilă „rescriere a istoriei” din perspectiva unor ştiinţe „nomade” reprimate de apariţia statului şi, în felul acesta, o repolitizare a cunoaşterii şi o resubiectivare a politicului pentru vremurile noastre ambigue. Mii de platouri nu este Capitalul sau Manifestul vreunui partid, ci un toolbox anti-sistem care propune nu numai noi concepte filosofice şi operaţionale (precum deja atât de celebrele platou, asamblaj, teritoriu-deteritorializare-reteritorializare, deveniri, linii de fugă, nomadism, spaţiu neted/striat, maşină de război/aparat de stat etc.), ci şi noi modalităţi şi categorii alternative de formare a conceptelor înseşi. După atâtea decenii de Capitalism şi schizofrenie, lumea contemporană se transformă tot mai mult într-un arhipelag mişcător de mii de platouri de „ocupare”. Mii de platouri reface legătura dintre Mai 68 şi actualele mişcări „Occupy” trecând prin „autonomismul” italian din anii ’70 ai secolului trecut şi prin teoriile „capitalismului cognitiv”.
Bogdan Ghiu
.s.
