Căci a vorbi despre o întoarcere a statului care ar implica, în principal, o reafirmare a interesului public în detrimentul pieţelor financiare ar fi o întreprindere mai curând unilaterală. Dacă prezenţa şi rolul activ al statului n-au putut trece neobservate, la fel se întâmplă şi cu faptul că beneficiile intervenţiilor sale au fost distribuite într-o manieră foarte inegală. Programele masive de salvare a băncilor au avut ca efect o mare şi directă uşurare a presiunii economice asupra elitelor financiare, în vreme ce efectele lor pe termen lung asupra situaţiei financiare a majorităţii populaţiei rămân cât se poate de incerte. Acţionarea autorităţii publice în moduri ce discriminează sistematic unele interese în raport cu altele sugerează că e nevoie de o evaluare mai profundă a modurilor în care sursele socio-economice ale puterii îşi fac simţită prezenţa pe scena politică. Înţelegerea pe care o oferă teoria marxistă a statului rămâne aşadar indispensabilă. (Martijn Konings)