Constantina Raveca BULEU, septembrie 2009, in Apostrof
In fluiditatea scriiturii, romancierul supune fiecare miscare sufleteasca unei hermeneutici pluridisciplinare, fiecare segment al istoriei traite fiind filtrat psihic, psihanalizat in virtutea instinctului profesional, reflectat in contextualizari istorice, comentarii filosofice sau fragmente de literatura universala. Aceasta imbinare rafinata tradeaza omul de cultura si etaleaza virtutile intelectualului conditionat sa acopere explicativ toate cimpurile posibile intr-un discurs literar eterogen totusi, dar captivant si desavirsit sub aspect estetic.
Victor CUBLESAN, noiembrie-decembrie , in Revista Steaua nr. 11-12
Parcurgerea romanelor sale este o munca, un travaliu care te solicita, dar care e menit sa ofere purificare. Augustin Buzura este ca prozator fascinat de uman si umanitate. Naratiunile sale sint fresce sociale – ample, critice, cu accente de diagnostic si puseuri de satira in cel mai clasic spirit cu putinta – dublate de sondari ale unor psihologii individuale – individul e disecat pina in cele mai intortocheate unghere, cu o privire rece, echilibrata pasionala in obiectivitatea afisata. Solid, nespectaculos in detaliu, dar atent la constructia mare, preocupat de morala, cu un umor invins de seriozitate, cu apetenta fata de burti narative si considerind ca cea mai usoara modalitate de a spune o poveste este de a nu pastra musai firul narativ, Augustin Buzura este un excelent produs al scolii ardelene de proza, chiar in lipsa unei definitii clare a acesteia.
.s.
