"Pe masura ce am intrat mai adanc in atmosfera romanului lui Figueras, mi-am reamintit de “Ministerul cazurilor speciale – The Ministry of Special Cases” al lui Nathan Englander – aparut in Romania la Editura Paralela 45 in anul 2009, pentru ca actiunea acestui volum se petrece in Buenos Aires-ul Argentinei anului 1976, in timpul a ceea ce s-a numit “Dirty War – razboiul murdat al Argentinei”.   Razboiul Murdar a fost perioada intinsa intre 1976 si pana in 1983, cand violenta sponsorizata statala a condus la un numar de victime ucise intre 9000 si 30000, incluzand activisti de stanga si militanti, jurnalisti, marxisti, peronisti si alte categorii de cetateni din diverse armate populare revolutionare.   Kamceatka este “ultimul cuvant pe care mi l-a spus tata, ultimul cuvant pe care l-am auzit rostit de pe buzele lui ...”   Si foarte ciudat pentru mine – (in aceste zile in care multe se leaga de Herman Melville) – este unul dintre cele doua motto-uri care preced aceasta carte: “Nu se afla pe nicio harta; locurile adevarate nu se gasesc niciodata pe harta” – Herman Melville – Moby Dick!   In momentele grele ale vietilor amenintate si strivite de realitatile tragice ale istoriei, parinti inteligenti incearca sa ascunda copiilor lor ceea ce mintea tanara in formare nu ar fi capabila sa asimileze, oferindu-le in schimb o fateta ludica a dramei si ajutandu-i sa dea frau liber unei imaginatii salvatoare. Kamceatka …jocurile de strategie … identitati noi reale si imaginare …   Si pentru ca aceasta “Kamceatka” a lui Figueras intersecteaza experienta copilariei lui Harry cu anii maturitatii personajului – celui devenit in timp, balansand subtil intre trecut si timpurile prezente, avem o imagine rotunda atat a acelui an 1976, dar si a modului in care realitatea dura a modelat caracterul si constiinta micului nostru erou.   “Timp de mai multi ani, pe vremea cand locuiam in Kamceatka (caci la un moment dat personajul matur chiar ajunge in realitatea sa imaginata in copilarie) si aveam grija de ursii fiorosi, m-am gandit ca am traversat tunelul acelei ierni din ’76 legat la ochi. In cele din urma am inteels ca si mama si tata au initiat acel drum aproape la fel de orbi ca mine. Optiunea lor politica era clara si transparenta si niciodata nu s-au dezis de ea. Dar pana in 24 martie 1976, data loviturii militare, au stiut la ce sa se astepte. Dupa aceea, nu. (Dictatura a inceput in 24 martie. Houdini <… mitul eroului caruia i se asimileaza micul Harry…> s-a nascut in 24 martie. Timpul este bizar si torul se intampla in acelasi timp.) Venirea dictaturii a schimbat regulile jocului.”   “Putinii eroi ai acelor vremuri au fost anonimi si asa trebuie sa ni-i amintim,”   Cartea lui Figueras este presarata cu multe ganduri, observatii si senzatii ale micului Harry, extrem de ascutite, pline de acea subtilitate si franchete de care numai copiii sunt capabili si pe care numai acei copii care strabat anume experiente stiu sa le pastreze in timp si sa le reinterpreteze intrun mod care sa le defineasca un anume caracter solid la maturitate.   Universul copilaresc al lui Harry este plin de farmec pentru cititor, dar un farmec cumplit de tragic, daca luam in consideratie cateva amare exprimari datorate experientei traite si relevate in timp.   De exemplu, exista un capitol in carte, numit “A doua ora: Geografia”, al carui titlu, aparent banal, este urmat de doua fraze edificatoare:   “1. Stiinta care se ocupa cu descrierea scoartei terestre din punct de vedere al aspectului fizic si ca loc populat de om.   2. Teritoriu: <Furtuna se intinde pe intreaga geografie argentiniana>”.   Sau un capitol numit “Recreatie”, care contine doar doua citate, dintre care unul este “Cuvintele sprijina la fel ca oasele” – Peter Gabriel, Mercy Street!!!   51mAzMnaVjL__SY344_PJlook-inside-v2,TopRight,1,0_SH20_BO1,204,203,200_Sau un capitol numit “A treia ora: Limbajul”, in care apare Lucas, un personaj care imbraca haina de mentor pentru Harry si de la care copilul care stie sa intrebe, invata despre “limbaj”, dar si despre multe alte lucruri legate de viata, invata ca “tot ce e bun se invata”, ca “trebuie sa invatam sa facem bine”, ca “venim bine echipati, dar nimeni nu se naste stiind sa foloseasca echipamentul”, ca “emitem sunete, dar trebuie sa invatam sa vorbim”, invata “elogiul cuvantului”.   Nu exista pagina citita in aceasta carte, care sa nu te minuneze, dar care sa nu doara, care sa te emotioneze si care sa iti dea totusi speranta in resursele umanitatii.   Si emotia cea mai puternica, incarcata de tot adevarul si mesajul acestei superbe carti explodeaza in ultimele paragrafe:   “Tata se dusese la masina sa ia jocul TEG, mi-l aduce si mi-l pune in mana cu un zambet (>>>) Se urca in masina si pleaca. Eu alerg dupa balonasul verde pana nu mai pot. Ei nu se intorc niciodata sa faca cu mana; nu vor sa se transforme in statui de sare. De atunci, de fiecare data cand JOCUL A FOST GREU, am ramas in Kamceatka si am supravietuit. Si chiar daca am crezut ca tata imi datoreaza un joc, am inteles apoi ca nu era asa. Imi spusese secretul sau si, facand asta, ma transformase in aliatul sau. Si de fiecare data cand am jucat el era langa mine, iar cand lucrurile au devenit urate am rezistat in Kamceatka si torul a fost bine pana la urma. Pentru ca in Kamceatka treabuia sa fiu. Pentru ca din Kamceatka trebuia sa rezist!”   O carte a construirii rezistentei umane! Scrisa impecabil din punct de vedere al psihologiei  copilului inteligent in formare, scrisa cu o pana de catifea muiata in sange, din perspectiva evenimentelor tragice din Argentina (si din toate colturile dictaturilor lumii), scrisa cu talent evocator, cu sensibilitate si cu stiinta constructiei dramatice!   Nu ocoliti aceasta  bijuterie literara, cu parfumul misterior si enigmatic al copilariei pe care multi o uitam atat de repede!"   Articol publicat de Delia