Intre marile romane (Liviu Rebreanu), obisnuia sa se destinda realizand scrieri epice de dimensiuni mai reduse. Dupa "Ion" si "Padurea spanzuratilor", a publicat (in 1925) "Adam si Eva", o carte careia i-a pastrat o afectiune speciala. E un roman al iubirii, vazuta ca forma esentiala de viata cosmica. Sunt urmarite doua suflete, cautandu-se prin epoci istorice diferite, in intruchipari succesive. Reconstituirile de civilizatii apuse releva o putere imaginativa flaubertiana, care face din episoadele naratiunii nuvele relativ autonome, cu numeroase scene crude... si culoare locala.
