Mozaicul alcătuit din prezentarea măsurilor de sistematizare a oraşului din perioada regulamentară şi cea următoare, până la concursul din 1906, de configurare şi funcţionalizare a pieţelor sau trasarea primelor bulevarde, intervenţiile cu caracter edilitar (curăţirea oraşului, iluminarea lui, alimentarea cu apă) şi regularizarea cursului Dâmboviţei, aplicarea programelor specializate de arhitectură (de la poverne la fabricile metalurgice) sau pentru grădinile publice, reconstituie imaginea extrem de sugestivă şi cât se poate de veridică a unui oraş cu un dinanism din ce în ce mai accentuat al dezvoltării sale urbanistice şi edilitare.» Extras din O carte mult aşteptată, Nicolae Lascu, prefaţă la «Evoluţia oraşului Bucureşti», Andrei Pănoiu, Editura Fundaţiei Arhitext design, 2011.