Cartea de faţă reuneşte aspecte din trei mari domenii socio-umane: asistenţa socială, management şi psihologie. Această din urmă componentă o vom aborda, cu precădere, în acest cuvânt înainte deoarece pe parcursul lucrării vom prezenta o serie de paradigme, concepte şi teorii cu privire la ontogeneza şi rolul sufletului, respectiv onto-formaţiunii fericirii în construcţia / funcţionarea personalităţii şi eficientizarea serviciilor de asistenţa socială, greu de înţeles fără o cunoaştere o „originii” lor paradigmatice. Este vorba despre teoria/ipoteza, pe care noi am numit-o, experimental, onto-personologie genetică, la care lucrăm de aproximativ zece ani. Documentul de faţă este una dintre aplicaţiile acestei teorii (cel mai vast şi mai complex). Alte aplicaţii, care vor putea fi publicate ulterior, sunt: Psihologia sufletului; Teorie şi aplicaţii; Psihologia fericirii autentice; Teorie şi aplicaţi; Evaluarea psihologic-spirituală a personalului. În urmă cu mai bine de zece ani, după ce am început să practic profesiunea de psiholog în sistemul de educaţie şi protecţie al copilului aflat în dificultate, am rămas neplăcut surprins de preocuparea excesivă şi accentul care se pune pe latura instrumental-comportamentală a personalităţii şi problemelor pe care le au copiii şi de interesul minor pentru sufletul, latura spirituală, empatică, subiectivă, afectivă a copilului.